Ana, prietena mea, și-a cumpărat bicicletă.
 
A venit într-o zi la mine și mi-a spus: ” Oana, eu m-am hotărât să îmi cumpăr bicicletă! „

M-am bucurat foarte tare.
Nu pentru că sunt pasionată de acest lucru, eu nici măcar nu știu să merg pe bicicletă.
Când mi-a spus mi-am imaginat:

O bicicletă boemă…….un coș drăguț în față…..plin de flori…… Ana cu părul în vânt…….pălărie…….mergând pe bicicletă într-o rochie romantică.
 
Apoi m-am trezit din visat și i-am zis:  „Ana, ce tare!!!Foarte bine!!!Mă bucur mult!”

Apoi câteva zile am ascultat niște super povești despre cum a ieșit cu bicicleta și cât de frumos a fost.
Recunosc mi-au plăcut tare, și mi-aș fi dorit și eu să am astfel de după-amieze.
 

Apoi mi-am adus aminte că există pizza. Și că eu nu știu să merg pe bicicletă.
 
 Apoi am văzu poză asta: