Am fost in parc cu Doina.
A fost frumos. Am mancat inghetata, am mancat porumb.
Dupa ce ne-am fatait noi pe acolo, ne-am asezat pe o banca.
Eram pe alea principala, vedeam toata panorama din parc.
Si cum stateam noi acolo, lesinate de caldure si amortite de sunetele de copii, langa noi pe banca se aseaza o doamna.
Din politete nu am zis nimic. Era mai in varsta ca Doina, am presupus ca a obosit si sta un pic si pleaca. Civilizat, nu?
A venit si sotul dansei. Au inceut sa vorbeasca despre clatitele din parc. Am tras cu urechea si am auzit ca nepotul cu parintii lui sunt la coada la clatite.
Din nou, nu am zis nimic, am presupus ca ii asteapta apoi isi vad de drum.
Civilizat, nu?
A venit si restul familiei! Nepotu avea 5 ani urla plin de ciocolata la gura! Scarbos!
S-au apucat sa faca masa mare acolo, 5 persoane pe o clatita!
Doina fierbea!
M-a intreaba: ” Astia vad ca suntem si noi pe banca?!? ” cu voce tare sa auda! Poate le e rusine si pleaca!
Nepotu, obraznic, plin de ciocolata, trebuia sters!
Mama lui, si mai obraznica, o roaga pe Doina sa se mute mai asa!
Doina a explodat!
Doina nu stie sa explodeze cum trebuie, familia bastinasa ne-a cucerit banca!
Ironia, ca erau alte 2 banci libere!
