Pentru că a venit sefu’ pe mașină și mi-a luat mașina lui înapoi, de câteva zile vin acasă cu metroul.
 La Piață Muncii, unde cobor, în față gurii de metrou stă o fată care împarte niște pliante.
 De multe ori m-a abordat să-mi spună că are ceva pentru mine. Am refuzat-o politicos de fiecare  data.
 
 Ieri, m-a abordat din nou. Pentru că m-am săturat să tot insiste și să fie așa drăguță mereu, am zis să îi dau o lecție.
 
 Ea: „Bună, am ceva pentru ține!”
 Eu: „Pentru mine, serios?!?!”
 Am făcut ochii mari și zâmbetul până al urechi. Ea un pic sceptică a ridicat sprâncenele.
 
 Ea:  „Da pentru tine”, a zâmbit, „e un cadou.”
 Eu:  „Un cadou, pentru mine!! Vai cât de tare!!!”  Întind să iau pliantul.
 Ea:  „Este o consultație gratuită la centrul nostru de slăbire. Cu acest cupon te duci..bla bla..bla”

 Nu am ascultat-o, habar nu aveam ce spune ea acolo. Dădeam din cap, entuziasmată.

 Eu: „Mulțumesc. Nimeni nu mi-a mai dat un așa cadou!!”
 Ea, sceptică și cred că un pic șocată: „Da…cu plăcere, te așteptăm pe la noi.”
 Eu: „Mulțumesc!! mulțumesc mult!!!”
 
 Apoi plec și pe măsură ce mă îndepărtăm o aud din nou „Bună , am ceva pt tine”
 
 Mă întorc și o văd cum abordase o altă doamnă. Mă opresc, mă uit la ea.
 Apoi mă întorc la ea și îi spun:

„Credeam că sunt specială! Și ai cadouri doar pentru mine! Poftim, nu îl mai vreau!!!”
 
 Și plec dramatic….

Poză reală cu Oana nervoasă